Ca şi cum..

..îmi era dor să scriu.
Chiar da, chiar am dus doru’. Da’ nu prea mult că-i dureros. Aşez gândurile şi ne auzim şi în alte zile.

Între vis şi realitate

Am destul gânduri aruncate departe de toate, nelăsate să devină realitate. Nu mă consolează cu nimic când mă gândesc că am mâncat două gogoşi şi încă mai zâmbesc. În continuare dă rulare lui Bitză şi mai mestecăm două gogoşi.
Ai grijă, nu mă scoate din starea mea de visare.

Sunt un mare cocalar, put a ketchup şi muştar

Oameni buni

De ce vă îngrămădiţi în magazine? De sărbători ştim doar să mâncăm?

Azi, aglomeraţie mare peste tot. Toată lumea zăpăcită, grabită şi plină de plase pline cu mâncare. Apăi, no bine, prin aglomeraţia asta mi-am petrecut jumătate de zi. Vreo şansă de scapare mai pe seară?

Apeşi acceleraţia şi..

şi.. îl calci. Nu mai dai înapoi, ştii deja ce ai făcut. E doar un nenorocit de câine care a avut tupeu să traverseze prin faţa bolidului tău. Spre fericirea ta, tu eşti bine, sănătos şi ai maşina puţin zgâriată. Săracul câine, ce zici că face? Radiază de bucurie? Nu prietene.

E mort. Nu mai are nicio şansă.

Hai la agăţat

Moşule, vrei să agăţi şi tu ceva? Dragii mei clubofiţolofili, a venit momentul să punem la punct un ghid al agăţatului în stabilimentele de lux şi noapte ( 🙂 ) ale oraşelor din România. Pentru că în mod sigur trebuie să strângem un întreg arsenal de şiretlicuri ca să ajungem la “pisilica” unei fiţoase cu craci lungi, eu zic să ne apucăm de treabă şi să alcătuim îndrumătorul, zic. 🙂

Primul pas dificil pentru noi, cei cu Dacii tunate şi cu sticla cu combustibil de juma’te în portbagaj, este să intrăm în incintele respective. Nu mai merge ca acum câţiva ani când un Nike sau Adidas îţi ajungea să intri cam pe oriunde. Acum dacă nu ai pe tine cârpe de minimum minimorum 1000 de euroi, pula, stai pe afară ca pulifriciul. Aşa că, în pauza de lucru de pe şantier, aleargă repede la bancă şi aplică pentru un card de credit. Cu ajutorul acestui “must have” al românilor zilelor noastre îţi cumperi D&G-uri,Versace-uri şi alte accesorii cocalareşti, chiar dacă pentru aceste mofturi ale tale vei plăti tu, copiii, nepoţii şi strănepoţii tăi până la adânci bătrâneţi. După ce terminăm cu vestimentaţia, trebuie să ne ocupăm şi de aspectul fizic. În primul rând trebui să umblăm la păr. Dacă vrei să faci impresie puternică trebuie să deţii o frizură “culeanu”. Este simplu. Caută o centrifugă, bagă-ţi căpăul acolo şi te-ai aranjat….Îmbrăcat eşti, frizură ai, a mai rămas decât să fuţi un cap caloriferului din fontă de pe vremea lui Nea Ceauşescu din sufragerie şi poţi porni la drum. Cum? De ce trebuie să agresezi caloriferul? Păi, moşule, o cicatrice sau o rană la locul potrivit face cât o mie de euro în buzunarul tău. Piţiurile adoră cefele late cu profesii de recuperatori, karatişti, campioni la trânte. Aşa că trebuie să arăţi destul de violentat. 😀

Eşti în club. Muzica lui Moga şi Smiley urcă pizdele pe mese…Ce e de făcut coaie?

1. Păstrează-ţi calmul. Suge-ţi burta. Ascunde părul din nas.
2. Ai card de credit, so, masă nu ai de unde. Stai la bar, nicio problemă. Futălăii adevăraţi acolo stau.
3. Să nu faci greşeala să comanzi un pahar cu ceva. NU! Comandă o sticlă, nu contează cu ce e…bulion, şampon împotriva mătreţii…important e să fie sticlă. Hai că îţi permiţi. Mai contează un nepot în minus care se va arunca pe geam din cauza datoriei idiotului de bunicu-su?
4. Scanează aria din jurul tău după vreo proastă beată care dansează folosind din plin poziţii din filmele pentru adulţi. Ai găsit-o? Bun.
5. Acum ţintuieşte-o cu privirea ta de berbec excitat până se udă toată şi fără să mai poată rezista se va îndrepta înspre tine.
6. Buuuun. Ai adus-o lângă tine. Te va aborda. Nu ştiu cu exactitate ce îţi va spune, dar va fi ceva de genul: “Frumosule, dai şi tu ceva de băut?”. Nu răspunde sub nicio formă. Păstrează-ţi aceeaşi privire de berbec excitat în timp ce îi torni licoarea de câteva sute de euro în pahar. Fii misterios.
7. După fix 4 minute de uitat unii la alţii ca nişte adevăraţi imbecili, fute-i o palmă peste cur. Va scoate un chiţăit. Tu nu spune nimic, fii misterios în continuare.
8. Ea va fi copleşită de dovada ta de iubire şi va dori să afle mai multe despre bărbatul care a uimit-o cu gesturile lui tandre. Te va întreba cu ce te ocupi. “De două luni m-am întors din Spania, am o firmă de construcţii acolo şi 3 maşini dotate cu bizonice. Din păcate toate 3 sunt în service şi în seara asta am venit cu taxiul”. Ăsta e răspunsul pe care trebuie să îl dai.
9. După răspunsul de mai sus sunt 80% şanse ca gagica deja să îşi imagineze o felaţie pe sub vreun palmier pe ţărmuri iberice. Este deja a ta.
10. Ultimul pas. Invit-o la ea acasă. Cum? Păi doar nu eşti prost să o chemi la tine…Ai văzut tu şmecher de Spania care să stea încă cu părinţii?

Am uitat să îţi zic. Dacă ai cumva ghinionul să dai peste vreuna care o dă într-un fel de englezo-română cu tine şi îşi dă ochii peste cap cam de 10 ori pe minut ca şi cum i-ar intra un castravete sănătos de la Calafat pe gât, fugi frate. Ai dat peste o corporatistă. Mai bine te desfeţi cu manuela.

Succes la agăţat moşule!

Despre mine cânt

Despre mine, lumea nu ştie prea multe. Ştie doar că sunt un vierme leneş care-şi aruncă cuvintele într-o temă de wordpress.

Rânduri despre mine pot scrie la nesfârşit. Am câteva vorbe de zis şi prea mult de povestit. Vorbele le ţin pentru la partid iar poveştile pentru nepoţi. Ştiu de unde să încep şi cu ce să încep dar din păcate nu găsesc un sfârşit. Veţi citi despre mine în cărţile de literatură. Sau de istorie. Sau în cărţile de joc cu femei goale. Sau nicăieri şi veţi rămâne cu mintea-n pom.

Acum, stau într-un scaun mare gândindu-mă cum şi în ce fel să vă impresionez. Nu sunt artist, nici scriitor şi nici măcar mecanic. Sunt un om simplu, doborât de ploile mohorâte şi zile tensionate. Ţintesc spre un viitor inginer în inginerie urbană şi dezvoltare regională. Prezint burtă la purtător şi uneori îmi rod unghiile în exces. Am crescut ca toţi ceilalţi, nimic de zis deosebit. Îmi aduc aminte şi acum de parcă ar fi fost ieri când ne adunam vreo câţiva şi ascultam muzică la casetofon în cartier. Noi ne credeam cei mai tari când fumam pe ascuns şi furam din magazine gume. Eram copii, acum timpu’ a trecut peste noi şi… ne-a făcut mari.

Ne-am ales cu barbă, proiecte cu zecile de făcut şi cu carnet de condus. Trăim, minţim şi fugim câteva minute mai târziu. Cred că timpul meu a expirat şi cuvintele au rămas rostite.

Am zis

Îmi place să scriu cât mai scurt şi bineînţeles, la obiect. Nu îmi face plăcere nici să scriu, nici să citesc pomelnice de şasă paragrafe în care să fie exprimată o singură idee. Încerc să spun tot ce gândesc într-un mod cât mai scurt. Nu o să fiu vorbă-lungă pe blog doar de dragul de a apărea mai mult text. Ideea mea conţine câte cuvinte. Ok, o prelungesc cu câteva rânduri dar nu stau să scriu o sumedenie de chestii care nu îşi au rostul.

Îmi permit să scriu aşa pentru că este blogul meu şi scriu cum îmi place să citesc. Nu-mi ocupă prea mult timp, chiar dacă nu am vreun job, sunt conştient că timpul este preţios. Prefer să nu stau zeci de minute să citesc o povestioară care poate fi rezumată doar la câteva rânduri. Prefer simplitatea lucrurilor şi nu mai vreau să mă complic cu lucruri mărunte. Încerc să nu mă mai ascund după litere dar în acelaşi timp vreau rămân un simplu adolescent care-şi înşiră gândurile.

Întârzii

Da, întârzii la facultate. Nu dintr-o cauză anume ci din simplu fapt că n-am chef de traficul ăsta de căcat. De mâzga de pe şosea, de toţi proştii din trafic şi de toţi cocalari care-şi pun ochelarii la ochi pe ninsoarea asta. Decât să pornesc la drum, prefer să stau să mai scriu ceva acilişa şi să mai văd nişte craci lipsiţi de celulită pe Teleshopingul celor de la MTV.
Un biclicist pedalează grăbit, doi elevi aleargă de zor, un frezat mai să cadă-n baltă. Un grup de cinci-şase ciori mănâncă din nişte resturi menajere lasate la 20 de metri de gunoi. Un gunoier trece cu pubela şi mătura pe lângă ele, le lasă acolo. La câţiva metri mai încolo, o dacie prezintă o pană pe roata stânga-faţă. Unul singur se zbate, şoferu. Restu de patru persoane, stau cu mâinile-n buzunar şi privesc.

În acest timp a rulat Margareta Paslaru – Lasa-mi, toamna, pomii verzi. Să aveţi parte de o zi plăcută.

Vine vine primăvara

Calendaristic, primăvara a venit. Ne trezeşte cu găleţi de ploaie dimineaţa. Ne murdăreşte maşinile la prânz iar spre seara ne suflă vântu’. O cană de ceai, puţin tiramisu şi cel mai probabil o oră de Mondenii. Sunt călare pe televizor.

A fost şi ţăranu’ la paintball

S-o împroşcat cu vopsea şi i-o plăcut. S-a târâit prin toate gropile, s-a căţărat pe toate prostiile şi a împuşcat tot ce mişca, indiferent în ce echipă era. Cred ca dacă nu i se abureau ochelari de protecţie, ţăranul, murdărea orice adversar. Este un bun trăgaci.

I-o plăcut tare şi-o promis că revine.