Archive for the ‘Cântând la vioară’ Category

Am zis

18/03/2009

Îmi place să scriu cât mai scurt şi bineînţeles, la obiect. Nu îmi face plăcere nici să scriu, nici să citesc pomelnice de şasă paragrafe în care să fie exprimată o singură idee. Încerc să spun tot ce gândesc într-un mod cât mai scurt. Nu o să fiu vorbă-lungă pe blog doar de dragul de a apărea mai mult text. Ideea mea conţine câte cuvinte. Ok, o prelungesc cu câteva rânduri dar nu stau să scriu o sumedenie de chestii care nu îşi au rostul.

Îmi permit să scriu aşa pentru că este blogul meu şi scriu cum îmi place să citesc. Nu-mi ocupă prea mult timp, chiar dacă nu am vreun job, sunt conştient că timpul este preţios. Prefer să nu stau zeci de minute să citesc o povestioară care poate fi rezumată doar la câteva rânduri. Prefer simplitatea lucrurilor şi nu mai vreau să mă complic cu lucruri mărunte. Încerc să nu mă mai ascund după litere dar în acelaşi timp vreau rămân un simplu adolescent care-şi înşiră gândurile.

Băi frate

14/03/2009

Mă enervează la culme să văd oameni idle de zeci de ore. La ce dracu’ mai ţii mesengeru’ pornit dacă tu eşti plecat în cur cu nunta? Poate sunt eu mai chitros şi mă gândesc la consumul de curent, dar mă enervează la culme să-l văd că e idle de zeci de ore şi mai are şi status că nu este. Sau belea şi mai mare, îşi lasă numărul de telefon. Ok şmechere, am înţeles. Ai bani de curent, ai telefon şi după poza de la avatar, îmi dau seama că ai şi ochelari. Eşti un zeu pentru mine. Fac plecăciuni.

P.S.: În seara asta îmi las lumina-n camera aprinsă, să vădă vecinii că am bani să plătesc curentul.
L.E.: Nu-i cu dedicaţie pentru tine Sergiu. Acum am văzut că eşti idle doar de o zi şi câteva ore.

Ce n-a văzut Parisul

13/03/2009

Nu cred că a văzut Parisul om mai încăpăţânat ca mine. No, uite că m-am întors şi eu pe meleagurile online. Am stat departe vreo şasă săptămâni şi, inevitabil, n-am păţit nimic. În acest timp am rămas un simplu plătitor de taxe şi impozite, un simplu cititor de bloguri. Carbonizat de zecile de prostii citite, m-am decis să revin.

În îmbulzeală din propriul şi personalul mail, am găsit prea târziu un mail de la cei cu găzduirea sau cu domeniu. Nu ştiu exact. Oricum, am uitat să plătesc o sumă nu foarte mare şi nu mai pot continua pe fostul domeniu. Şi iata-mă, scriind vorbe aliniate pe wordpress. Nu-i panică, nu vreau să fiu observat. O să rămân pentru a scrie pentru bătrânica din blocul de vis-a-vis, pentru copilul de grădiniţă care descoperă internetu’ şi chiar pentru broasca ţestoasă de prin vecini.

Multe bloguri, puţine de calitate. Multe postări, puţine îţi zâmbesc. Eu nu-ţi promit zâmbete lungi şi nici relatări zilnice, pot doar să-ţi spun că tot ce va fi, va fi din plăcere